Despre un invatamant organizat in localitatea Vladeni, se poate vorbi practic incepand cu anul 1838. Din documentele vreamii, pastrate cu sfintenie de Arhivele nationale ale satului, aflam ca la data de 20 noiembrie a aceluiasi an, profesorul scoli normale din Calarasi a intocmit si inaintat Ocarmuirii Judetului Ialomita, un tabel cuprinzand numele candidatilor care au fost trimisi la sate pentru deschiderea scolilor.
Pentru a organiza si deschide scoala in satul Vladeni, a fost oranduit canedidatul Ghimpescu Tudorache. Acesta poate fi considerat si primul invatator calificat din invatamantul acestei localitati.
Despre prima scoala construita in Vladeni nu avem date certe, dar dintr-osituatia statistica publica la 19 iulie 1877, aflam ca localul scoli mixte este construit din gard si cuprinde o singura sala.
Numarul copiilor ajunsi in acel an la varsta obligatorie de a frecventat scoala era de 46 din care 36 baieti si 10 fete. Acestia erau pregatiti de un invatator suplinitor care avea gradul II, era in scoala de 2 ani si avea un salariu lunar de 214.
La inceputul anilor '60 incepe construirea unei noi scoli. Ea se va construi in trei etape, in apropierea celei existente si va fi gata in anul 1964. ea va avea in compunerea sa 6 sali de clasa, 2 laboratoare, biblioteca cancelaria si o incapere pentru materialele didactice.
Legea Invatamantului din 13 mai 1968 duce la stabilirea uneistructuri pastrate pana la inceputul anilor '90. Conform noii legi, la scoala din Vladeni, structura invatamantului se pastreaza astfel :
- invatamant prescolar (3-6 ani)
- invatamant de cultura generala, obligatoriu (primar I-IV, gimnazial V-VIII, licel cu treapta I cu profil agricol si mecanic), cu durata de 10 ani, cuprinzand elevi cu varsta cuprinse intre 6-16 ani.
De cand se stiu, oamenii din Vladeni au cantat si au dansat la hora satului, au colindat si au urat de sarbatori pe la casele gospodarilor din sat.
Obiceiurile si traditiile le-au pastrat si le-au transmis din generatie in generatie, asa cum le-au primit (uneori le-au imbunatatit ), inca de pe vremea legendarului Vlad- ciobanul.
Se spune ca de la acesta au "imprumutat" primul instrument folosit la hora satului - fluierul. Mai tarziu au aparut vioara, toba si tambalul.
Putem vorbi despre primele manifestari culturale, cat de cat organizate, cam la a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand copii de la scoala, sub indrumarea domnului invatator, incep sa cante in corul scoli, iar cei mai buni erau cooptati si in corul biericii.
Primele spectacole din sat, la fel ca mai in toate localitatile din zona, la acea vreme, au fost cele de Craciun si de Pasti sau cu ocazia serbarilor de sfarsit de an scolar.
Se pare ca prima institutie culturala din comuna a fost Biblioteca populara "V. Parvan", infiintata la 1 Ianuarie 1928 si era afiliata la Cultura poporului. Conducerea efectiva a bibliotecii o avea domnul Dinu Nicolescu, ajutat de un comitet, iar sediul ei era in localul scoli.
La un control efectuat de revizorul Gheorghe Nuca la data de 7 aprilie 1930, se remarca faptul ca la acea data biblioteca dispunea de 1946 volume de carti si reviste. In cei doi ani de la infiintare, se citisera 5000 de carti, si biblioteca era frecventata de 1200 de cititori cu varste cuprinse intre 17-25 de ani.
S -a infiintat corul mixt condus de domnul invatator Gheorghe Musica. Printre cei care faceau parte din cor sa-I amintim pe: Savu Ion, Savu Nita, Dima Ecaterina, Dima Olga, Anghel Cuta, Iorga Maria (Neagu), Tudor Iorga, Tatoiu Elena, Chirita State, Chirita Floarea. Era si un grup vocal condus de doamna invatatoare Maria Musica. Si-a reluat activitatea formatia de dansuri populare, formata, la inceput, numai din femei tinere care erau instruite de 1-2 femei mai in varsta, foste dansatoare, care le aratau celor mai tinere dansurile din batrani, "pentru a nu se pierde obiceiul locului".
In present Biblioteca din Vladeni dispune de peste 7200 de volume, avand annual un numar de peste 900 de cititori, din care 650 sunt adulti.
In anii 1996-1997, caminul cultural si biblioteca se muta in sediul central al C.A.P.-ului.
Pentru ca in putine localitati din zona de campie, asezate pe malul stang al batranului Danubiu, folclorul romanesc a fost atat de iubit, pastrat cu sfintenie si transmis din generatie in generatie, ca la Vladeni.
Pe drept cuvant, comuna Vladeni, este considerate ca fiind una dintre vetrele folclorice ialomitene puternic conturate.
Si in Vladeni, ca mai peste tot, sportul rege este fotbalul. El a prins radacini aici, mai mult decat alte sporturi, si datorita existentei a doua mari "stadioane": "Izlazul" si "Lunca". De dimineata si pana seara cand trebuiau sa se intoarca acasa cu animalele de la pascut, copii "au batut mingea" cum au putut: in picioarele goale, cu gumari, tenesi, adidasi, si au dat in ce au avut (minge bde carpa, de cauciuc, cu camera, sau ultimele noutati). Toate acestea bineinteles, in timp.
Fotbalul mai organizat a fost dupa al doilea razboi mondial, cand cadrele didactice, in frunte cu domnul invatator Ion Cenunsaru, dar si alti tinari din comuna, cumparasera echipament si o minge de fotbal, si jucau cu alte echipe din satele si comunele invecinate. Niciodata echipa de fotbal din comuna nu a trecut de campionatul raional (Fetesti) sau de cel judetean (Ialomita).
In timpul functionarii Penitenciarului, in comuna a existat si o comuna de volei, lformata in special din cadrele militare ale inchisorii, care sustineau intalniri, de obicei, cu alte formatii din ministerul de resort, sau se intreceau cu alte echipe in cadrul Cupei "1 Mai" sau "23 August".
Cam dupa anul 1970, in scoala s-a facut si handball, echipele scoli, baieti si fete, participand (atunci cand se organizeaza) la campionatul scolar de handball.
Desi au jucat fotbal in comuna numai pe "maidan" sau in curtea scoli, totusu, din Vladeni au plecat doi tineri, care mai tarziu au ajuns mari nume in fotbalul romanesc.
Primul a fost Necula Raducanu - "Tamango"-, cel care avea sa devina o "legenda vie" a fotbalului romanesc. Dupa terminarea a 5 clase, "Baracu"- cum ii spuneau colegii- se muta la Bucuresti unde termina 8 clase elementare si urmeaza o scoala profesionala. Primaa lui echipa la care a jucat, ca centru atacant, a fost "Flamura sosie" - Bucuresti.
Dupa un timp, Rica va trece ca portar, post pe care nu-l va mai parasi niciodata. S-a transferat la Rapid Bucuresti, cea care avea sa ramana echipa lui de suflet, chiar daca mai tarziu avea sa joace la Sportul Studentesc sau Steaua. Cu Rapidul a castigat Cupa Romaniei in 1966. a devenit unul din cei mai mari portari si la propriu si la figurat, pe care i-a avut poarta echipei nationale, apogeul atingandu-l in 1970, cand a participat la Campionatul Mondiala de Fotbal din Mexic. Dupa retragerea sa din fotbal, Rica a ramas tot in cadrul Clubului Rapid Bucuresti. Rica a fost si a ramas un om cu mare simt al umorului. Intrebat de un ziarist, pe cand juca la Sportul Studentesc: - "Rica, ai venit la ei sa faci o facultate?", Rica a raspuns: "Nu domnule, eu sunt prea destept ca sa aiba ei o facultate pentru mine!". Desi a plecat demult din comuna, Rica nu a uitat niciodata ca s-a nascut la Vladeni.
Un alt nume al fotbalului romanesc, nascut la Vladeni, eset Manu Ionel. Baiatul lui Nita si Dumitra Manu. Dupa ce a facut 8 clase la Vladeni, Manu a urmat Liceul de Industrie Alimentara din Bucuresti. In anul 1974, Ionel devine portar al echipei Rapid Bucuresti ("l-a tras Rica dupa el"). In anul 1981 el s-a casatorit cu Monica Georgescu, fiica regretatului- fost mare fotbalist si apoi antrenor la Rapid - Nae Georgescu.
Dupa retragerea din activitatea competitionala, Manu Ionel urmeaza cursurile de antrenor de fotbal, apoi este antrenor second 6 ani in Arabia Saudita. Reintors in tara, ajunge la echipa Dinamo Bucuresti, unde si in present se ocupa de pregtirea portarilor.
Poate, cine stie, mai devreme sau mai tarziu, din Vladeni va mai pleca un tanar care sa ajunga si el un mare fotbalist. Nu-i exclus sa fie, poate, chiar unul dintre cei care joaca sau au jucat in echipa "Spicul" Vladeni, sustinuta in prezent de primarie si cativa "sufletisti" din comuna.
Echipa de fotbal "Spicul"- Vladeni din anul 1999.
Barsan Sorin, Cornea Georgica, Florea Dan Nicolae, Coman Cosmin, Dima Gabriel, Frangu Ion, Ionita Vasile, Chiriac Florentin Iulian, David Lucian, Pana Dobrica, Ionita Vali, Pana Raducu.
Tinerii din comuna vor primi cadou in luna iunie 2004, o frumoasa sala de Sport.
Speram ca aceasta sa raspunda intrutotul nevoilor si dorintelor lor de a face sport.